Autor Psih. Delia Vlaicu
Ce este trauma transgenerațională?
Teoria transmiterii transgeneraționale a traumei susține că experiențele de viață și efectele traumelor neprocesate pot influența inconștientul unei familii. Acestea pot fi transmise de-a lungul generațiilor.
Cum se transmite trauma?
Aspectele inconștiente ale traumei, cum ar fi emoțiile netrăite și nerezolvate, credințele limitative și comportamentele disfuncționale, pot fi perpetuate. Acestea formează un scenariu familial negativ ce poate fi moștenit de următoarele generații.
Rolul atașamentului în transmiterea traumei
Atașamentul se transmite transgenerațional, deoarece mama interacționează cu copilul în conformitate cu modelul de atașament din propria sa minte. Acesta este un proces situat la nivel inconștient. Rupturile timpurii ale legăturii mamă-copil își pot avea originea cu mult înainte ca noi să fi fost concepuți.
Repetarea tiparelor inconștiente
Traumele nerezolvate din familia de proveniență călătoresc din generație în generație. Se amestecă cu emoțiile, reacțiile și alegerile noastre, și deseori nu suntem capabili să diferențiem ce este al nostru și ce nu este.
Terapia și vindecarea traumei transgeneraționale
Carl Gustav Jung credea că ceea ce rămâne inconștient nu se dizolvă. Din contră, reapare la suprafață pe parcursul vieții noastre. Este posibil să repetăm tiparele noastre inconștiente până le aducem la lumină conștiinței.
Concluzie
Înțelegerea acestei dinamici poate fi utilă în terapie și în procesul de vindecare a traumei transgeneraționale. Relațiile de atașament sunt esențiale în procesul de integrare. Terapia este un instrument puternic de explorare și schimbare a modelelor de atașament.
Postări asemănatoare
În psihoterapie, abordarea traumei s-a concentrat mult timp pe restructurarea gândurilor și emoțiilor. Studiile recente subliniază însă rolul esențial al corpului în acest proces. Modelul terapeutic Somatic Experiencing (SE), dezvoltat de Peter Levine, oferă o nouă perspectivă asupra vindecării.
Constelațiile familiale reprezintă o metodă terapeutică dezvoltată în anii 1990 de către Bert Hellinger, un psihoterapeut german. Această abordare se bazează pe ideea că problemele emoționale și comportamentale ale individului sunt adesea influențate de dinamica și istoria familiei sale. Prin intermediul acestei tehnici, participanții pot explora și înțelege mai bine relațiile familiale și tiparele care le afectează viața.
Hipnoza este o stare de atenție intenționat focalizată, o comutare de la atenția periferică la o formă de atenție concentrată. Un exemplu este atunci când cineva este atât de cufundat în citit, încât pierde noțiunea timpului sau nu își aude numele când este strigat. Hipnoza este starea naturală alterată de conștiință, care poate fi asistată de un terapeut, folosind un text de inducție, în timp ce hipnoterapia este acel tip de terapie care folosește starea de hipnoză pentru a aduce o schimbare în viața omului.
