
Stilurile de atașament și trauma
Relațiile timpurii contribuie la formarea tiparelor prin care căutăm apropierea, siguranța și sprijinul. Află cum se manifestă stilurile de atașament în viața adultă.
Citește articolul
Trauma relațională poate apărea prin abuz, neglijare, abandon sau lipsuri emoționale repetate. Află cum influențează încrederea, apropierea și relațiile adulte.
Scris de Adriana Laszlo
Relațiile sunt una dintre principalele surse de sprijin, apartenență și reglare emoțională. Tocmai de aceea, experiențele dureroase trăite în relații importante pot avea un impact profund. Când persoana de care depindem este și sursă de teamă, rușine, respingere sau control, apropierea poate deveni dificil de separat de pericol.
Trauma relațională nu este un diagnostic distinct. Este un termen folosit pentru a descrie impactul unor experiențe interpersonale copleșitoare, mai ales când sunt repetate, apar devreme sau sunt produse de persoane care ar fi trebuit să ofere protecție.
Pot avea impact traumatic abuzul fizic, sexual sau emoțional, violența domestică, neglijarea, abandonul, umilirea repetată, controlul coercitiv și trădarea severă. Uneori nu există un singur eveniment dramatic, ci o acumulare de experiențe: nevoile copilului sunt ignorate constant, emoțiile sunt ridiculizate, afecțiunea este condiționată sau adultul este imprevizibil.
Nu orice conflict, separare sau greșeală parentală produce traumă. Contează intensitatea, durata, vârsta, lipsa protecției, semnificația experienței și resursele disponibile. Două persoane pot reacționa diferit la situații asemănătoare.
În relațiile timpurii învățăm nu doar cine sunt ceilalți, ci și cine credem că suntem noi. Dacă nevoile sunt întâmpinate cu critică sau indiferență, se pot forma convingeri precum „sunt prea mult”, „nu merit grijă”, „trebuie să mă descurc singur” sau „este vina mea”.
Aceste concluzii au putut ajuta copilul să dea un sens unei lumi pe care nu o putea controla. La maturitate, ele pot continua să influențeze alegerile și limitele chiar dacă nu mai reflectă realitatea prezentă.
Persoana poate dori conexiune și, simultan, să se teamă de ea. Poate testa disponibilitatea celuilalt, interpreta distanța ca abandon sau evita vulnerabilitatea pentru a nu fi rănită din nou. Uneori rămâne în alertă chiar și într-o relație relativ sigură.
Alteori, semnalele reale de pericol sunt minimalizate deoarece critica, controlul sau instabilitatea par familiare. Terapia nu urmărește să convingă persoana să aibă încredere în oricine, ci să diferențieze mai bine între siguranță, risc și familiaritate.
Experiențele relaționale amenințătoare pot sensibiliza sistemul de alarmă. Pot apărea anxietate, hipervigilență, iritabilitate, amorțeală, rușine intensă, disociere sau dificultăți de somn. Aceste manifestări nu confirmă singure existența unei traume și pot avea și alte cauze, motiv pentru care evaluarea este importantă.
În relații, activarea poate fi declanșată de un ton, o expresie, o întârziere sau un conflict. Reacția prezentă poartă uneori intensitatea mai multor experiențe anterioare.
Tratamentul nu începe neapărat cu relatarea celor mai dureroase experiențe. Primii pași pot include stabilirea obiectivelor, evaluarea siguranței actuale, psihoeducație, dezvoltarea resurselor și învățarea unor modalități de reglare.
În funcție de nevoi pot fi integrate EMDR sau AF-EMDR, terapii centrate pe traumă, abordări centrate pe atașament, terapia centrată pe emoții ori intervenții somatice. Metoda se alege după evaluare, nu după o promisiune universală.
Procesarea poate însemna reducerea intensității amintirilor, actualizarea convingerilor despre sine, recunoașterea responsabilității reale, trăirea doliului pentru ceea ce a lipsit și construirea unor limite mai sănătoase.
Pentru cineva rănit în relații, relația terapeutică poate deveni o parte importantă a procesului. Siguranța nu înseamnă absența oricărui disconfort și nici perfecțiunea terapeutului. Înseamnă predictibilitate, consimțământ, limite clare și posibilitatea de a discuta neînțelegerile fără pedeapsă.
În timp, clientul poate experimenta faptul că apropierea și autonomia pot exista împreună, că un „nu” poate fi respectat și că o ruptură poate fi recunoscută și reparată.
Vindecarea nu șterge trecutul și nu obligă la iertare sau reconciliere. Poate arăta ca o reacție mai puțin intensă la declanșatori, o capacitate mai bună de a cere sprijin, limite mai clare și alegerea unor relații în care există reciprocitate.
Uneori progresul constă în a observa mai repede că o situație nu este sigură. Alteori constă în a rămâne aproape fără a interpreta automat diferența ca respingere. Procesul este gradual și nu are aceeași formă pentru toți.
Dacă te afli într-o relație în care există violență, amenințări sau control, prioritatea este siguranța actuală. Terapia traumei nu trebuie folosită pentru a te adapta la abuz.

Fondatoarea Trauma Center, Adriana Laszlo este psihoterapeut integrativ specializat în lucrul cu trauma și trauma de atașament prin AF-EMDR, într-o abordare bazată pe relație, siguranță și metode validate.
01 / 03

Relațiile timpurii contribuie la formarea tiparelor prin care căutăm apropierea, siguranța și sprijinul. Află cum se manifestă stilurile de atașament în viața adultă.
Citește articolul
Rănile emoționale din trecut pot influența încrederea, comunicarea, intimitatea și reacțiile din cuplu. Înțelegerea acestor tipare poate deschide drumul spre schimbare.
Citește articolul
AF-EMDR adaptează terapia EMDR pentru lucrul cu trauma de atașament, rănile relaționale și lipsurile emoționale timpurii, acordând un rol important siguranței și relației terapeutice.
Citește articolulInformația poate fi un început.
O discuție inițială ne ajută să înțelegem ce tip de terapie și ce specialist ți se potrivesc.
Lucrează cu noi
Programează o discuțieExplorează mai întâi