Corina Dobrilă

Cred că, de multe ori, ceea ce ne aduce în terapie nu este doar o dificultate prezentă, ci și felul în care am învățat, de-a lungul timpului, să ne raportăm la noi înșine, la ceilalți și la ceea ce ni se întâmplă. Unele dintre aceste moduri de a funcționa ne-au fost utile la un moment dat, dar pot deveni mai puțin potrivite atunci când contextul vieții se schimbă.

În lucrul cu adulții și adolescenții, mă interesează să înțeleg împreună cu persoana nu doar ceea ce se întâmplă acum, ci și sensul pe care îl au emoțiile, reacțiile și relațiile sale. Acord atenție tiparelor care se repetă, modului în care persoana se raportează la sine și la ceilalți, precum și experiențelor timpurii care pot continua să influențeze viața emoțională și relațională din prezent.

Consider că relația terapeutică este o parte importantă a procesului. Îmi doresc să ofer un spațiu în care persoana să se poată simți ascultată și înțeleasă, fără judecată, dar și în care să poată privi cu curaj lucrurile care îi sunt dificile. Procesul terapeutic îl construim împreună, pornind de la nevoile, resursele și ritmul fiecărei persoane.

Formarea mea în psihoterapie pozitivă, alături de perspectiva psihodinamică, îmi oferă repere diferite pentru a privi experiența unei persoane: atât înțelegerea dificultăților și a mecanismelor care le susțin, cât și identificarea resurselor și a posibilităților de schimbare. Pentru mine, terapia înseamnă treptat mai multă claritate asupra propriei experiențe, mai multă libertate în alegeri și posibilitatea de a construi modalități de relaționare și de a trăi care să fie mai apropiate de ceea ce contează pentru fiecare persoană.