Psih. Adriana Laszlo

Felul în care am fost iubiți în copilărie modelează modul în care iubim ca adulți. Înțelegerea stilurilor de atașament este primul pas spre vindecare.

Ce sunt stilurile de atașament?

Modul în care iubim şi primim iubirea este definit de ceea ce am trăit şi cum ne-am dezvoltat în relaţiile pe care le-am avut cu cei care ne-au crescut. Astfel, s-au format ceea ce noi in terapie denumim tipare sau stiluri de atasament.

Cum se formează tiparele de atașament

Tiparele de atașament iau naștere în copilărie, în relațiile cu părinții și cei care ne-au crescut. Fiecare experiență, fie ea pozitivă sau negativă, lasă o amprentă asupra modului în care învățăm să cerem sprijin, să oferim iubire și să ne simțim în siguranță. Traumele mici și mari modelează felul în care ne raportăm la ceilalți ca adulți.

  • Lipsa afecțiunii – Când părinții nu oferă atenție și iubire constantă, copilul dezvoltă nesiguranță emoțională și dificultăți de a avea încredere.

  • Critică constantă – Mesajele negative repetate („nu ești suficient”) se transformă în credințe interioare care afectează stima de sine.
  • Neglijare sau abuz – Absența sprijinului sau prezența violenței creează frică de apropiere și dificultăți de conectare.

  • Presiunea de a performa – Așteptările nerealiste sau presiunea de a fi „perfect” generează anxietate, autocritică și dificultăți în exprimarea autentică.

Tipuri de stiluri de atașament

În funcție de cum s-au format aceste experiențe timpurii, apar tipare distincte de atașament. Deși fiecare persoană este unică, aceste categorii oferă repere utile pentru a înțelege cum iubim și cum ne conectăm.

Atașament anxios

Persoanele cu acest tipar au crescut cu părinți inconsecvenți – uneori disponibili, alteori neglijenți sau intruzivi. Au o teamă puternică de respingere, simt că „nu sunt suficienți” și caută permanent reasigurare și apropiere.

Atașament evitant

Apare atunci când copilul a fost crescut în lipsa afecțiunii sau cu părinți distanți. Persoana învață să se bazeze doar pe sine, evită vulnerabilitatea și își blochează emoțiile. Deși își dorește conexiune, are tendința de a se închide în sine.

Atașament dezorganizat

O combinație între anxios și evitant. Persoana caută apropierea, dar se teme că va fi rănită. Acest conflict interior duce la relații instabile, cu fluctuații între dorință de intimitate și frică de respingere.

Impactul asupra vieții adulte

Tiparele de atașament din copilărie nu rămân în trecut – ele ne urmează în relațiile adulte. Modul în care iubim, cerem afecțiune sau răspundem la conflicte reflectă rănile noastre vechi. Dacă aceste tipare nu sunt conștientizate și lucrate, ele pot limita apropierea emoțională și încrederea.

  • Relații instabile – conflicte frecvente, despărțiri sau dificultăți în menținerea unei relații pe termen lung

  • Dificultăți de intimitate – teamă de vulnerabilitate, blocaje în exprimarea emoțiilor și dificultăți în a crea conexiuni profunde.

  • Repetarea tiparelor vechi – atragem parteneri care ne reactivează rănile și repetăm scenarii asemănătoare celor trăite în copilărie.

Terapia oferă un spațiu sigur pentru a înțelege rănile de atașament și pentru a le transforma.

Cu sprijinul unui terapeut, poți construi relații bazate pe siguranță, iubire și autenticitate.

0775214338

WhatsApp

Postări asemănatoare